BALANȚA
- Ia țâne d-ici! Țâne bine, că ț-am spus să iei la pachet! Tu, nuuu, ai luat vărsată, de stau acu' s-o cântăresc, de-mi arde buricele deștelor când pun mâna pe ea! zise femeia oțărâtă că nu reușea singură să cântărească exact soda caustică pentru săpun, adăugând câte puțin pe talerul balanței substanța albă și toxică, potrivind pe unul dintre talere un kilogram, dar nereușind să egaleze perfect cele două brațe. - Nu ț-am spus, fă, că n-avea decât vărsată! încerca bărbatul să se scuze, în timp ce lua din mâna femeii cârligul balanței pe ale cărei talere era o greutate de un kilogram și pe celălalt o movilă de un alb lucios. - Ai spus... bodogănește în continuare femeia. Ușșș d-aci, venirăți repede și voi, rămăsărăți nemâncate! Prin ușa deschisă a bucătăriei de vară, pe care fumul scos de focul făcut în vatră nu se hotăra dacă să iese definitiv sau să se întoarcă înapoi, un cocoș cu creasta mare și roșie la care asorta o coadă arcuită din pene negre și două gheare parcă prea mari