BUNELE
Am avut două bunici. Mamaia Marița și maia Anica. Cu mamaia am crescut, de la ea am învățat să fac mămăligă, altfel nu m-aș fi putut mărita. Tot de la ea am învățat să cânt Prohodul Domnului din Vinerea Mare, să împletesc ciorapi într-un cârlig de lemn și cât cheag să pun pentru un geac de brânză. Ea mă dădea pe păr cu gaz, să crească firul sănătos, fără păduchi. Tot ea-mi făcea pe plita sobei cea mai bună azmă de pâine și cele mai mălăiețe pere șorțul ei le ascundea. ,, Mai faceți, mumă, un copil, doi, că prea îi faceți frumoși și deștepți!,, Așa-mi zicea mamaia spre asfințitul vieții ei și începutul maternității mele. Râdeam, ce știe mamaia?! Nu bănuiam cât e de înțeleptă, că timpul meu îi va da dreptate ei. Trei copii a născut și a crescut mamaie, așa cum a putut și cum s-a priceput. Și-n fiecare dintre noi a pus câte ceva. Maia Anica a făcut și a crescut cu tataia Ion unsprezece copii, dar mari i-a făcut singură. Mari și oameni. Tataia Ion a lăsat-o văduvă tânără, băiatul ce