Liliana Buruntia

  Poc, poc, poc... Desculț, cu pantalonii suflecați și mânecile cămășii așijderea, bărbatul lovea sacadat cu ciocanul în cercul de fier ce trebuia să strângă bine doagele butoiului. De câteva zile, în jurul fântânii, apăruseră două putini și un butoi, scoase din pivniță si din beci. Putinile erau așezate una lângă alta, pline cu apă limpede ce se încălzise binișor la soare și care parcă tremura ușor când o priveai. În putina mai mică se înecaseră trei muște și două viespi, și pluteau pe deasupra apei împreună cu o frunză uscată de vie. Un păianjen pusese stăpânire pe putina mai înaltă și făcuse o pânză firavă peste luciul apei, între două doage. În jurul vaselor așezate pe nisip erau pete de apă ce se asemănau cu niște hărți ale unor țări imaginare în care urmele tălpilor goale ale bărbatului dăduseră forma unor munți sau lacuri.   In jurul fântânii plutea un miros dulceag de struguri amestecat cu un ușor iz de alcool oțetit ce răzbătea din vasele de lemn. Bărbatul, așa cum împingea ce

 În semiîntunericul sălii de așteptare se zărea o bătrânică așezată pe un scaun. Broboada ce-o purta pe cap era trasă mult peste o falcă umflată. Se legăna ușor și mai gemea câteodată din cauza durerii ce o chinuia de mai bine de o săptămână. Ce nu încercase?! Și-a pus în ureche un grăunte de usturoi, a înghițit și niște nasturi d-ăia de aveau desenat pe ei un A, s-a tras cu gaz pe tot obrazul, ba s-a și spurcat trăgând fum din țigarea lu' ăl bătrân, c-așa îi zisese un vecin, să țină în gură fum de țigară și-i trece. Nimic, nimic nu pricepuse, ba s-a mai și înecat cu fumul de la " iarba dracului". Acum venise la dom' doctor, i-a spus o nepoată că e om priceput și cumsecade. Adusese și cinci ouă, le legase într-o batistă bărbătească și abia aștepta să intre la el, nu mai închisese un ochi de două zile.    Din cabinet se auzeau zgomote ciudate și voci vesele de copii. Mai erau trei copii și aci, lângă ea, și n-aveau stare deloc. Ba ieșeau și intrau pe ușa mare ce venea