O TOAMNĂ
Poc, poc, poc... Desculț, cu pantalonii suflecați și mânecile cămășii așijderea, bărbatul lovea sacadat cu ciocanul în cercul de fier ce trebuia să strângă bine doagele butoiului. De câteva zile, în jurul fântânii, apăruseră două putini și un butoi, scoase din pivniță si din beci. Putinile erau așezate una lângă alta, pline cu apă limpede ce se încălzise binișor la soare și care parcă tremura ușor când o priveai. În putina mai mică se înecaseră trei muște și două viespi, și pluteau pe deasupra apei împreună cu o frunză uscată de vie. Un păianjen pusese stăpânire pe putina mai înaltă și făcuse o pânză firavă peste luciul apei, între două doage. În jurul vaselor așezate pe nisip erau pete de apă ce se asemănau cu niște hărți ale unor țări imaginare în care urmele tălpilor goale ale bărbatului dăduseră forma unor munți sau lacuri. In jurul fântânii plutea un miros dulceag de struguri amestecat cu un ușor iz de alcool oțetit ce răzbătea din vasele de lemn. Bărbatul, așa c...