GIUVAERELE COPILĂRIEI

  Cele mai frumoase coronițe le-mpletea mama din trandafirii ce creșteau, mai mult sălbatic, la colțul casei babei Măria, acolo unde se termina pridvorul dinspre drum. Niște trandafiri albi și cu un parfum discret, pe care ni-i aducea stăpâna pridvorului ca pe-o ofrandă, fără să-i cerem, și pe care îi curăța mama de spini, ne împodobeau frunțile când eram strigați de la prezidiul serbării de sfârșit de an. Era doar începutul. Cu prima zi de vacanță redescopeream atelierele de giuvaere din zăvoi, din Rogojina, din vârful Tarniței sau chiar din curtea casei.

  Cele mai reușite coronițe se făceau din margarete sălbatice printre care așezam frumos niște margarete mai mici și mai firave. Așa mi se păreau florile firave ale mușețelului, ca surorile mai mici ale margaretelor cu miezul ca un bănuț galben și perfect. 

   La gât purtam lănțișoare cu zalele din tijele păpădiilor, efemeridele care plecau cu vântul în cele patru zări. 

   Rochița avea în piept cea mai minunată broșă, prinsă așa, simplu și curat, atât cât să-ți amintească de un nu mă uita nerostit, dar ca un scai pe suflet.

   Urechile purtau podoabe roșii, dulci și musai în perechi ce te făceau să înveți să împarți cu alt copil puținul pe care îl aveai împrăștiat prin buzunare.

   Degetele ale căror unghii le coloram în ce culori voiam, cu petale de la te miri ce flori, aveau pe inelar paiul de la un spic de grâu, împletit ca într-un filigran zeiesc. Paiul galben, prefăcut într-un inel de aur, era materialul cel mai rezistent dintre toate pe care le purtam sub formă de giuvaere. Și două zile îl purtam pe deget, chiar dacă îl udam curățind jgheabul vreunei cișmele de mătasea broaștei sau prinzând mormoloci prin mâlul rece al Amaradiei.

  Nu toate florile puteau să se transforme în comori purtate aievea. Pâlniile petuniilor, surorile mai mari și cu rochițe foarte colorate, mult mai colorate decât rochițele albe ale rândunicilor, parcă mureau după ce parfumul lor ne rămânea pe nas sub formă de polen. La fel și macii roșii, se scuturau prea repede, deochiați parcă erau.

  Pe toate astea le purtam cu noi, în fiecare zi. Așa eram cei mai bogați dintre bogații lumii!