Aprilie, ultima zi

 Stă să plouă. Doar stă. Az’noapte s-au miluit de noi și au căzut cinci, șase picături de au udat pământul. Doar l-au stropit, așa cum stropeam odinioară bătătura, sâmbătă seara, ca s-o măturăm a doua zi. Vremea asta era bună de prepus porumbul în cuiburile-n care scormoneau ciorile și le lăsau pustii. N-aveam pământ mult, era dat la ceapeu, și pe cel care- l aveam îl însămânțam cu porumb. De fiert, de-o mămăligă, pentru orătănii, de când îl însămânța, mamaie stătea cu ochii pe ogor ca pe un copil. Agăța pe câte-un par cu brațe o cămașă veche, deasupra cu o căciulă de blană roasă de molii, dar ciorile știau că e doar o sperietoare. Poate dacă i-ar fi pus basma, ciorile ar mai fi stat pe gânduri… Lua mamaie parul de lemn ce căpătase culoarea pământului uscat de secetă ,cu vârful ascuțit, dar bont, punea în poala șorțului boabe cam cât ar fi-ncăput în ciur și pleca-n grădină să pună iarăși un strop de viață în cuiburile goale ce se zăreau de-a lungul rândului abia mijit. Încălțată în niște galoși de cauciuc, fără ciorapi, pe care-i considera inutili vreo șapte luni pe an, punea la încolțit câte-o picătură din viitoarea mămăligă. Apuca parul, care părea o prelungire a brațului ei, lovea pământul cu putere, rotea de câteva ori ca și cum ar fi făcut o vrajă, arunca patru-cinci boabe în pământul pofticios și nivela cu același vârf de par. Pe la jumătatea rândului lăsa din picioare galoșii. Plini pe interior de praf și pulberea pământului, i se păreau grei și fără rost. Așa era mamaie, iubea grădina, pământul trebuia simțit și răsfățat. Îl răsfăța cu tălpile picioarelor sau cu deștele mâinilor ei crăpate din care toate înfloreau de parcă-i răsplătea pământul răsfățarea.

    Micuță și firavă, își aducea galoșii într-o mână și parul în cealaltă, venind spre casă. Cu șorțul gol, dar cu un colt de-al lui încă agățat de brâu, lăsa în urmă rânduri întregi, desăvârșite, ce așteptau setoase o ploaie. Nimic din toate astea nu mai e, dar eu le am aici, cu mine. Și aștept o ploaie, căci dacă plouă-n mai, avem mălai!