FOTOGRAFIA

"Aicea-s io cu cuscra Anica, mamaie-ta ailaltă, la băi, la Săcelu." - zicea mamaie Marița în timp ce ștergea rama tabloului cu o cârpă "muiată-n motorină, să-i mai dea culoare". Mamaie nu avea albume pentru puținele fotografii ale familiei. Pe peretele dinspre răsărit, mai jos c-o palmă de icoana cu Maica Domnului, erau rânduite frumos trei rame în care erau așezate cu grijă fotografiile adunate în ani. Toate erau alb-negru, multe îngălbenite de timp, puse una lânga alta, fără nicio ordine. Erau puse așa, ca și cum fiecare se cunoștea cu fiecare, ca într-o mare familie în care stăteau la povești unii cu alții. De Paști si de Crăciun, când albea pereții cu var luat pe un bănicior de grâu sau de porumb de la mocanii vâlceni veniți cu căruțele prin satele de la șes, mamaie dădea jos icoana, tablourile cu poze și velința țesută în casă, în dungi verticale: roșu, galben, albastru, alb, verde, roșu, galben, albastru, alb, verde, rosu,…..Velința o spăla, icoana o ștergea bine și împrospăta busuiocul așezat în colțul din dreapta sus, și cu fotografiile vorbea. Mirese, miri și nași, copii, cătane, de toate erau în pozele astea. "Ia uite, ici e cumnată-mea Veta, o iarnă-ntreagă a cusut la ia asta. Cătrințele i le-am dat io să-și facă și ea poza asta, lângă trandafiru' Genicăi lu' Tărărău... Ici e moș-to Sandu, la bâlci la Cordești; mureau fetele dupe el, ce frumos era! Ia uite, și ici e cumnatu’ Ionel, săracu’….Nici nu știu cum să-l trec în pomelnic…S-o fi prăpădit, o fi viu, însurat, cu copii, cine stie?! L-au luat prizonir la ruși…io-l trec la morți, da’ poate ne trezim cu el la poarta într-o zi, de mi-e mai mare rușine să-i spun că l-am pomenit…."     După ce stătea de vorbă cu toți și îi mângâia cu privirea și cu degetele bătătorite de atâta muncă, lua ramele ce miroseau ușor a motorină și le așeza la locul lor, fiecare în cuiul ei, pe peretele dinspre răsărit.

Acum, nu mai e minunata și fermecata odaie a copilariei mele. Toți cei dragi și plecați stau așezați cuminți în albume, fiecare poză protejată de un pergament subțire. Când le răsfoiesc cu nostalgie și mare bucurie, mă tem ca nu mai pot sta de vorba între ei ca în tablourile de pe peretele dinspre răsărit….