O VARĂ CÂT O CONSTELAȚIE

                                                                             

       Când eram copil, vacanța mare începea la noi în curte. Fix la noi în curte. Veniți pentru o vară întreagă sau doar în trecere, mai toți verișorii se opreau la noi. Curtea se mărea odată cu vacanța. Și bucătăria se mărea până sub bolta de vie, masa devenea regală și scaunele se transformau în bănci sub care puneam câte o pietricică sau câte un cocean, să nu se mai clatine sub bâțâielile noastre zgomotoase. Oala cea roșie îmbulinată cu un pic de alb era înlocuită cu oala mare de culoarea muștarului, ce avea smalțul sărit pe-o toartă; sigur acesta era motivul pentru care nicio altă oală nu făcea ciorbele atât de bune. Mama făcea gogoși din doi litri de lapte, noroc că, în fiecare început de vară, făta încă o vacă. Brânza se punea la strecurat în geacul mare din care picura zerul aproape o zi întreagă. Găinile erau și ele prinse în joaca noastră. Le stricam cuibarele făcute în paiele din șopru când dormitoarele, și ele, se măreau până aici, sus, în fânul cu miros sălbatic din care răsărea câte un ciuline rătăcit ce ne făcea să ne foim în așternuturile improvizate pentru o vacanță mare. Mai rămânea câte o găină înfoiată, cu veleități de cloșcă, ce păzea un ou ce nu se transforma nicicum în pui, și se burzuluia la noi din cuibarul ce se afla în dreapta, cum urcai pe scară. Împărțeam fânarul și cu una sau două pisici, puricii lor și câteva viespi cuibărite sub țigla acoperișului.              

  În serile senine, așezați în trepte pe scara ce ducea în dormitorul fânos, inventariam stelele. Luna, felinarul tuturor, ne asculta poveștile și ne lumina ca ziua. Nu aveam voie în fânar cu altfel de felinar. Adormeam pe rând, fâcând planuri pentru a doua zi: ce zmeu vom înălța, ce câmp ne va primi cu vacile, cine se va duce la furat de caise... Din grajdul ce era sub noi, se auzea rumegatul fabricilor vii de lapte bun, cald și, uneori, cu miros de cimbrișor.

    Pe cer, spuzenie de stele, toate erau cuminți, la locul lor. Lira, Dragonul, Cloșca și puii ei, uneori de aur, Carul Mic, Carul Mare..., toate, toate erau la locul lor. Oiștea, nicidecum și niciodată-n gard! Și nici carul înaintea boilor!