PRISPA

  Cursese streașina toată ziua, subțiind căciulile albe ale caselor străpunse de hornurile ca niște pipe folosite de boieri care doar seara se întâlneau la vreo sindrofie și pipau.In fața casei, mai într-o parte, niște rumeguș ce amintea de un castel de nisip făcut în vară pe malul Amaradiei murdărea zăpada ce sclipise toată ziua în soarele cu dinți. De jur împejurul castelului din rumeguș erau urme de pași de toate formele și toate mărimile ce duceau în prispa casei. Dudul din curte, dormitor de vară al găinilor, și care cu o zi înainte fuses plin de zăpadă de parcă înaripatele de astă vară își lăsaseră pe ramuri penele albe, rămăsese gol în amurgul sumbru ce prevestea o noapte geroasă. Băiatul, îmbujorat și nădușit un pic de la joagărul cu dinții cam strâmbi, înmulțea urmele pașilor ducând ultimul braț de lemne, grăbit să nu se întunece de tot. Un bob de apă desprins din țurțurii ce păreau făcuți de cea mai nepricepută dantelăreasă alunecă pe gâtul băiatului, topindu-se sub gulerul lăsat al flanelului, făcându-l să tremure sub cea mai neplăcută senzație, aceea de a simți cum picătura rece se topește pe spatele încins. Golește brațele, înălțând până la geam stiva de lemne vecină cu o sanie ce se odihnea și ea în prispă, vlăguită bine. O vrajă făcută de o zână zăpăcită parcă schimbase mușcatele pline de flori într-o stivă de lemne cu urme de zăpadă, gândea băiatul amintindu-și de serile calde în care uda ghivecele așezate în prispa casei.

- Ia vino, mamă, ia vino, vino' ncoa la mama să-ți probez ciorapu' ăsta!, zice femeia ce stătea pe marginea patului, cu picioarele întinse de-a lungul dungilor velinței aspre, dar în culori vesele, către băiatul ce terminase treaba și intra în casă odată cu seara. Ț' nghețară mâinile, mânca-te-ar muma! Nu le pune pe sobă că te mănâncă pe urmă, dă-le 'ncoa' să ți le frec io!, zice femeia dând un picior jos de pe dunga patului, lasându-l să atârne de-a lungul ciucurilor ce mărgineau velința, aruncând din mâini ciorapul împuns de cele cinci cârlige ce-i dădeau o formă de picior. Aoleooo, că stătuși și tu până înghețași de tot! Și cu capu' gol! Prinde mâinile reci ale băiatului între mâinile ei aspre și începe să le frece suflând cu putere peste ele. Ete că mănușile le lăsași pe sobă!, dojenește femeia băiatul cu cel mai îngăduitor glas din lume, suflând încă o dată peste mânuțele roșii. Așaaa, acu' pune picioru' ici, pe pat, să probez ciorapu' ăsta. 

  Din cuptorul sobei, un miros de cartofi copți umple toată încăperea în timp ce bunica vâră piciorul băiatului în ciorapul neterminat. Ca o răsplata pentru picătura ce i se prelinsese pe spinare, băiatul zâmbește lăsându-și piciorul să fie răsfățat de căldura ciorapului și mâinile celei care în fiecare iarnă făcea lucrul acesta.

-Ete că mai am un pic și ajung la călcâi, două dește și gata! Hai că-l fac până-n Ajun, te-ncalți cu ei când te-oi duce cu steaua!, zice bunica strângând ușor degetele picioarelor vârâte într-un ciorap ce va să fie, zâmbind la gândul că, în curând, prispa va fi plină de stelari.